Bogdan Rodeanu, deputat USR: Județul Galați: 126.414 asigurați** și 142.771 pensionari *

Cifrele sunt seci și foarte dureroase acum. În viitor, ținând cont de trendul crescător, au puterea să îngenuncheze orice economie: la 30 iunie 2017, numărul pensionarilor cu domiciliul în județul Galați era de 142.771, din care

*în municipiul Galați = 84.146 pensionari ( 56% femei )

*în municipiul Tecuci = 6.269 pensionari ( 58% femei )

*în orașul Berești = 987 pensionari ( 53% femei )

*în orașul Târgu Bujor = 1.617 pensionari ( 55% femei )

*în mediul rural = 49.752 ( 53% femei )

Acestea sunt datele oferite de Casa de Pensii Galați.

Problema se amplifică dacă facem o defalcare pe grupe de vârstă și apoi o comparație: cel mai mare decalaj este pe grupa de vârstă 50-59 de ani: în Tecuci, Târgu Bujor, Berești și în rural, procentul pensionarilor cu vârsta între 50-59 ani din totalul pensionarilor ( după cifrele Casei Județene ) este de 6,7 și 8%. Însa în municipiul Galați, pensionarii cu vârsta între 50-59 de ani reprezintă 14% din numărul total de pensionari, adică aproximativ dublul mediei din restul județului.

Problema se amplifică și mai mult dacă facem o defalcare a pensionarilor pe grupe de venit.

În municipiul Galați, fiecare al treilea pensionar primeste sub 1.000 de lei pensie pe lună. În Tecuci, fiecare al doilea, iar în Târgu Bujor, Berești și în mediul rural, aproximativ doi din trei pensionari primesc mai puțin de 1.000 de lei pe lună. Mai exact, între 500 și 1.000 de lei pe lună. Însă nu e bine să ne uităm doar la procente. Pe întreg județul, numărul celor cu pensii între 500 și 1.000 de lei pe lună se apropie de 70.000 de persoane, aproape jumătate din numărul total de pensionari comunicat de Casa Județeană de Pensii.

Pe palierul 1.000 – 1.500 de lei, lucrurile par ceva mai echilibrate: 28% dintre pensionarii din Galați, 30% dintre cei tecuceni, 28% dintre cei din Târgu Bujor, 24% dintre cei din Berești și 23% dintre pensionarii din mediul rural având pensii între 1.000 și 1.500 de lei pe lună.

Următorul palier, 1.500 – 2.000 de lei pe lună, are ponderi între 9% în mediul rural și Berești, și mai mult decât dublu, 22% în municipiul Galați.

Iar ponderea celor cu pensii de peste 2.000 de lei este de doar 3% în mediul rural ( 1.324 persoane ), la Berești ( 26 persoane ) și Târgu Bujor ( 48 persoane ), dublu în Tecuci ( 392 persoane = 6%), și de aproape 5 ori mai mare în municipiul Galați, unde proporția celor cu pensii de peste 2.000 de lei este de 14% ( 11.736 persoane ).

De ce este important să știm și să înțelegem aceste date: de foarte mulți ani, statul român consumă resurse ( bani și timp ) pentru a identifica surse de finanțare și de calcula creșteri de pensii, în special a pensiilor mici, foarte mici și a celor inexistente, mai exact a pensiilor pentru cei care nu au contribuit. Și, dacă ne permiteți o observație, niciodată nu iese bine.

Principalul motiv al eșecurilor repetate de reformare în bine a sistemului de pensii este că nimeni, niciodată, nu dă răspunsul la următoarea întrebare: de ce atât de mulți oameni au pensii atât de mici?

În pensia mică de acum se ascund salarile mici și devalorizate de după 1990.

În pensia mică de acum se ascunde șomajul masiv de după 1990, implicit, o perioadă mai mică de contribuție.

În pensia mică de acum se ascunde lipsa investițiilor străine de după 1990, când occidentalii au văzut ce înseamnă o mineriadă și au rămas, precauți deoparte. Nu este deloc exclus ca fenomenul să se repete, chiar dacă dl Iordache nu plantează, deocamdată, panseluțe.

Cei care au acum pensii mici și foarte mici sunt, de fapt, victime ale dezindustrializării de după 1990. Sunt victimele capitalismului iliescian de după 1990. Sunt victimele manipulării de atunci.

Sunt victimele muncii la negru de după 1990.

Sunt și cei cărora nu le-a reușit privatizarea. Ca să parafrazăm, privatizarea la care au participat liderii economiei de piață românești de după 1990 a reușit însă privatizarea la care au participat oamenii din graficele de mai sus nu a reușit. Sunt zecile/ sutele de mii de oameni care au crezut că dacă își fac un chioșc și vând țigări la bucată, gata, asta e economie de piață.

În pensia mică de acum se ascunde permanenta preocupare a guvernelor politice de până acum de a trage de timp, de a arunca responsabilitatea pe următorul guvern și de a fi ocupați fără să facă nimic. Și permanenta incapacitate a acelorași guverne de până acum de a face ordine în munca la negru și cea la gri.  Și de a preveni stopajul la sursă, în primul rând în intreprinderile și instituțiile de stat.

Uite de aia este mai mult decât esențială păstrarea, ba chiar întărirea pilonului II de pensii. România nu își mai permite încă o generație care, ajunsă la vârsta pensionarii, să descopere că angajatorul pe care l-a avut în anii 90 sau după, printre altele, nu i-a plătit niciodată niciun fel de contribuție pentru pensie.

În altă ordine de idei, am spus că tratăm cu precauție puținele date pe care le avem de la Casa Județeană de Pensii. Vreau să fim bine înțeleși de ce am ales ca dată de referință 30 iunie 2017. Am solicitat Casei de Pensii  toate informațiile de la această dată pentru a putea face o comparație între numărul de pensionari din evidențele Casei de Pensii Galați și numărul locuitorilor din municipiile Galați și Tecuci, orașele Berești și Târgu Bujor și din mediul rural la 1 iulie, date comunicate de către Institutul Național de Statistică.

Comparația ne îngrijorează din două cauze.

1. Pensionarii cu vârsta între 50 și 59 de ani reprezintă  între 10%, în Tecuci și 31% în Galați din numărul total al celor cu vârsta între 50 – 59 de ani. 11% la Târgu Bujor, 13% în mediul rural, 21% în Berești dar, încă o dată: fiecare al treilea posesor de buletin de Galați cu vârsta între 50 – 59 de ani este pensionar.

2. De ce am ales ca dată de referinţă 30 iunie 2017? Pentru a putea face o comparaţie între datele furnizate de Casa de Pensii Galaţi cu datele furnizate de INSSE, Tempo Online, POP108D – Populaţia după domiciliu la 1 iulie pe grupe de vârstă, sexe, judeţe şi localităţi. Seria de date a fost actualizată în a doua jumătate a lunii noiembrie; datele utilizate provin din Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor şi sunt date provizorii.

Chiar şi aşa, comparând cifrele pe grupele de vârsta 70 – 79 de ani şi peste 80 de ani, constatăm diferenţe mult prea mari pentru a nu le remarca. Mergem pe ideea că, dacă pe grupa de vârstă 60-70 de ani nu este obligatoriu ca toate persoanele să fie pensionare, pe grupele de vârstă 70-79 de ani şi peste 80 de ani ar trebui să fie.

Iată şi diferenţele:

*Municipiul Galaţi, pensionari cu varsta 60-69 de ani la 30 iunie: 40.795 persoane. Persoane cu domiciliul în municipiu şi vârsta între 60-69 de ani la 1 iulie: 41.280. Nu avem ce comenta.

*Municipiul Galaţi, pensionari cu vârsta 70-79 de ani la 30 iunie: 20.171 persoane. Persoane cu domiciliul în municipiu şi vârsta între 70-79 de ani la 1 iulie: 18.580. Ca să spunem aşa, 1.580 de pensionari în plus (8,5%)!?

*Municipiul Galaţi, pensionari cu vârsta peste 80 de ani la 30 iunie: 7.725 persoane. Persoane cu domiciliul în municipiu şi vârsta de peste 80 de ani la 1 iulie: 8.437. 712 nu au pensie ( 9,21% )?!

*În municipiul Tecuci, diferenţele sunt şi mai mari: pe grupa de vârstă 60-69, sunt 2.848 în plus la INSSE faţă de Casa de Pensii Galaţi, pe grupa de vârstă 70-79 de ani, sunt 1.093 ( 39% ), tot în plus, iar pe grupa de vârsta de peste 80 de ani, peste 40% ( 584 persoane  )

*Lucrurile se mai echilibrează în Târgu Bujor, pe grupa de vârstă 70-79 de ani, cu doar 10 persoane diferenţă şi în Bereşti, cu 6 cazuri. Însă pe grupa de vârstă 60-69 de ani, la Bereşti, ar fi mai mulţi pensionari ( 520 persoane ) decât oameni cu buletin de Bereşti ( 404 ).

*Problema cea mare e însă în mediul rural unde, pe grupa de vârstă 70 – 79 de ani, diferenţa este de de peste 3.200 de persoane iar pe grupa de varsta de peste 80 de ani e cea mai mare diferenţă: 5.948 de persoane ( aproape jumătate ) care nu sunt în evidenţa Casei de Pensii Galaţi.

Graficele comparative sunt elocvente.

În consecinţă, vom relua comparaţia în prima jumătate a anului viitor, atunci când INSSE va publica datele definitive.

Până atunci, verificăm dacă cel puţin o parte dintre diferenţe sunt generate  de numărul persoanelor beneficiare de pensiile pentru agricultori ( 12.915 persoane la nivelul judeţului Galaţi, în iunie 2017 ) sau/ şi beneficiari ai indemnizaţiei sociale pentru pensionari ( 21.392 persoane la nivelul judeţului Galaţi, în iunie 2017 ), caz în care proporţia pensionari vs. populaţie activă scade în defavoarea celor activi, a contribuabililor.

Oricum, pe agregarea datelor existente, furnizate de INSSE, Casa de pensii Galaţi şi AJOFM Galaţi, dintr-un total de 628.146 cetăţeni români cu domiciliul in judeţul Galati 142.771 persoane erau pensionari, 126.414 erau asiguraţi ( cu precădere angajaţi dar pot fi şi pensionari care cumulează pensie cu salariu ), în grupa de vârstă 0-19 ani erau 121.145 persoane ( din care o parte puteau fi angajaţi, o parte puteau fi şomeri dar cei mai mulţi erau incluşi în sistemul de învăţământ ) iar şomeri erau 19.298 persoane. Datele sunt valabile pentru luna iunie.

Or, asta înseamnă că rămân peste 200.000 persoane care nu sunt într-una din aceste mari categorii. Mai mult de o treime. Emigraţi? Muncă la negru?

Concluzia de etapa este: singura opţiune pentru a putea da soluţii corecte pentru marile probleme este integrarea bazelor de date.